Gabriel Predescu despre industria hoteliera realitatile si tendintele curente

EBA, turism si profesionalism

Stiu ca e un blog tematic si ca ar trebui sa nu scriu nimic altceva ce nu are legatura cu turismul…dar mi-a trecut un gand prin cap…
Nu vreau sa fiu rautacios, nu vreau sa fac politica (mai ales ca sunt portocaliu) dar nu ma pot abtine dupa ce am mai vazut si auzit in ultimul timp la Ministerul Turismului si in general la cei ce au astfel de puteri….

De priceput, se pricepe la toate, este chiar un intelectual desavarsit, are cunostinte cel putin solide de marketing, are sustinere, are imagine, nu-i lipseste nimic…

CUM AR FI CA DE MAINE SA FIE MINISTRUL TURISMULUI EBA?

P.S. cu iarba a avut dreptate! Legalize it and I will advertise it!

Citeste in continuare

Sa mancam…am gresit prima zi

De fiecare cand am o cerere de trainig/conferinta/masa organizata etc imi place sa ma ocup personal pana la cel putin jumatatea evenimentului apoi ramanand in grija altor angajati. De cele mai multe ori duc evenimentul pana la final nelasandu-l in grija altor colegi.
Am in grija acel eveniment de la ofertare, la aranjamentul salilor, la aranjatul coffe brake-ului, servire tot.
Imi intra o cerere de conferinta cu coffe brake si pranz 16-20 persoane. Foarte simplu. Dau telefon, vorbesc cu doamna, inteleg ca vrea un pranz rapid si satios, bufet suedez pe platouri sa se serveasca lumea, satios si imi da bugetul. Restul detaliilor–totul ok.
Dau ordinele necesare la bucatarie si formam gustarea rece din cateva salate grecesti, cateva bulgaresti, si cateva platouri cu gustare ardeleneasca (mai e nevoie sa scriu– sunculita, slanina, carnat, cepa verde etc). O gustare rece excelenta atat prin imagine cat si prin preparate. Beton
Gustarea calda e formata din gratare de peste, porc si pui, pe platouri cu garnituri aferente de cartofi taranesti (bacon si ceapa), orez salbatic si legume la tava. Nelipsitele salate de sezon si ceva muraturi.
Desertul din clatite cu diferite umpluturi si papanasii erau piesa de rezistenta.
Mi-a acceptat imediat oferta si desfasuratorul trainingului spunand ca totul e perfect.
In prima zi a trainingului am verificat sala de conferinte, aparatura etc totul era perfect. Am verificat aranjamentul coffee braku-ului — perfect. La bucatarie aveau tot ce le trebuie pentru masa care urma sa se serveasca la ora 12. In definitiv 16 persoane sunt nimica toata.
M-am bagat in birou si mi-am notat ca la 11:30 sa verific aranjamentul platourilor si preparatelor.
Pe la 11:30 ies din birou sa ma duc sa verific.Pe holul receptiei vreo 4-5 fete care imi iau putin ochii; inalte, foarte dragute, foarte bine si cu bun gust imbracate, machiate discret…nu imi permit niciodata mai mult de un “sarut mana” si trec de ele. Observ afara inca vreo 2-3 dupa acelasi tipar. Putin distrat si totusi cu intrebarea “ce cauta atatea fotomodele aici” in cap merg la primul ospatar: “ce e cu fetele alea? ai ceva masa la liber?” la care el : “nu sefu. sunt de la conferinta. la 12 au masa dar au iesit mai devreme sa fumeze.nu ati vazut?! numai fete si toate arata bine”. Ma uit la el. Avea in mana un platou ardelenesc plin de slanina si carnat afumat, ceapa, cas de casa etc. Ma uit inspre standul de mancare; era ultimul platou de dus. Mi-am dat seama ca nu va manca nimeni nimic. Ma duc la bucatarie. Cefele de porc sfaraiau pe gratar. Spun repede ca la gustarea calda sa fie altfel proportia intre porc/pui/peste.Mult peste si mult pui. Realizasem deja ca am gresit meniul si ca saracele fete nu vor manca nimic. Mi se intrepantrundea ideea unui training ratat si ca imi va face reclamatie si doamna. Degeaba am comanda ferma semnata; doamna a luat ce i-am vandut eu. Ma agit putin si ma duc sa fumez. La finalul mesei ma intalnesc cu puhoiul de fotomodele pe hol. Merg linistite cu cate o apa in mana spre sala de conferinte. Ma duc in restaurant si observ ca nu mancasera nimic in afara de peste, putin pui si salatele. Ma simt vinovat. Pe hol ma intalnesc cu doamna “foarte bun meniul. foarte gustos si bun” spus cu dreptate si nu la misto. Dansei i-a placut si a mancat. Ma simt putin mai bine. Macar organizatorul e nemultumit. Ma hotarasc sa schimb meniul pe a doua zi desi aveam o alta comanda ferma. Vorbesc cu doamna care spune ca pot sa fac ce vreau atata timp cat o sa fie bine. Imi e, de multe ori groaza cand un client imi spune “ne lasam pe mana dumneavoastra”. Vorbesc la bucatarie. Ieri a fost a doua zi de conferinta; la pranz oate fotomodelele mancau. Si doamna. Si chiar mancau. Dupa pe hol doamna : “excelent si azi! mai bine ca ieri ca au mancat si fetele”. Stiam ca mai bine ca ieri; i-am explicat si a fost de acord cu mine de ce a fost asa meniul in prima zi; nimeni nu imi spusese ca sunt numai femei.
Vor avea conferinte/trainiguri din 3 in 3 saptamani. La noi si la meniu vom face “ce vreti dumneavoastra”.
Cei care ma cunosc: va dati seama cat am ras dupa ce mi-a trecut agitatia?!? Gustare ardeleneasca la fotomodele…:) Nu stiau cum sa aleaga de pe langa doar castravetii si ardeii. Mai lipsea sa le dau si o palinca d’aia buna d’a'me.

Citeste in continuare

Land of choice

Fiti atenti aici melodie!
Chiar nu stiu ce sa scriu…e jenant.E grav

Cineva scrie pe aceasta tema, pe un alt blog:
“Iata cum stau faptele:
1. Diletantii din Ministerul Turismului nu au fost capabili sa informeze publicul si presa ca “land of choice” nu este sloganul campaniei si ca acesta este doar un vers cool, urmand ca sloganul legat de brand sa fie definitivat in curand.
2. Diletantii din presa nu au fost capabili sa priceapa ca acesta nu este sloganul. De fapt, banuiesc ca nici nu si-au pus problema sa citeasca niste documente oficiale, sa faca interviuri cu creatorii programului de imagine al turismului sau sa se documenteze minimal inainte de a polua spatiul media cu titluri “land of choice - noul slogan al turismului” (un search pe google te poate inspaimanta).
3. “Land of choice” a fost un slogan standard folosit in turism. Trebuie subliniat - A FOST - folosit in turismul international in anii ‘80, odata cu boom-ul turismului asiatic. In prezent este considerat anacronic, depasit, nici un operator decent din turismul european nu il mai foloseste.
4. Ca fapt divers, “Land of choice” a fost o sintagma folosita si in turismul bulgar, atunci cand acesta s-a relansat la inceputul anilor 2000. Nu era sloganul lor, dar imi amintesc bannerele si posterele din Veliko Tarnovo si Varna de acum cativa ani.
5. Moga este binecunoscut ca fiind un tip care ciupeste si combina de pe unde apuca. Faptul ca el a cules “land of choice” nu trebuie sa ne mire (nu m-as mira sa fi cules sloganul de pe vreun pliant bulgaresc sau din amintirile sale de pe litoralul bulgaresc). Mai mult ma sperie diletantismul celor care i-au validat versurile (”specialistii” PR din Minister). Faptul ca nu au sanctionat sintagma spune ca:
- ori sunt inculti in turism, si la prima intalnire a sintagmei li s-a parut super cool
- ori au trecut cu vederea neconsiderand importante versurile imnului turistic
6. Romania si Bulgaria nu sunt singurele tari unde acest slogan anacronic se foloseste. Iata ca si in alt stat postcomunist, dar cu turism incomparabil mai bun ca la noi, Croatia, il foloseste. In cativa ani, poate vedem si un poster ucrainean “the land of choice” de ce nu.”

Punctele 3 si 4 extrem de adevarate.

Citeste in continuare

Niste nesimtiti

Pe fiecare zi ce trece parca e mai bine sa nu lucrezi nimic, sa nu incerci sa faci vreo investitie ca oricum pierzi.Criza loveste si loveste.

Din ceeace simt eu, atat din propriile experiente cat si din dinscutiile pe care le am cu alte persoane, una din cele mai mari probleme este “nivelul de incasare”. De vandut vinzi dar nu incasezi.Foarte putini mai respecta termene de plata.Pe cei care nu respecta, ii intelegi intro oarecare masura mai ales cand vorbesti cu ei si iti explica de ce nu au platit si ca vor plati.Exista bunavointa.

Dar exista si categoria nesimtiti! Cumpara, consuma, au bani sa plateasca dar nu platesc. Cand ii suni iti spun invariabil maine sau saptamana asta. Si ii suni zilnic si ei nimic. Daca ii dai in judecata nu rezolvi mare lucru — nesimtii de  care vorbesc eu, si-au declarat o firma in insolvabilitate tocmai pentru a face esalonari si ca sa nu plateasca decat cum vor ei. Sunt plini de bani, firmele lor produc si incaseaza.

Si-au facut botezul la un copil aproape acum un an, nu au platit …au facut rezervari de camere prin 3 firme: Ben Ben, Panpetrol si Napoca Trust. Sunt unii si aceeasi. Habar nu aveam de fapt ca Napoca Trust tot ei sunt. I-am sunat de i-am innebunit sa ne plateasca si ma minteau ca niste animale:maine, saptamana asta. In bataie de joc mi-au dat un bilet la ordin scadent in 15.07.2009.  Toata suma, destul de mare. M-am bucurat ca mi l-au dat si pe ala chiar daca pana atunci o sa il pun in rama sa mi-l fac tablou in birou. 

Desi firmele lor produc si ei fac scandal mare ca tiganii cand nu incaseaza, la unii din angajatii lor nu au dat salariile de 2 luni! In schimb joaca poker pe 50 cu 100 de euro blindul, iar muncitorii lor necalificati sunt cu salariile in urma pe 2 luni!

Ar fi putut sa plateasca pe loc datoria catre noi cat si salariile muncitorilor lor. Dar si-au batut joc. O sa ii prind…in general sunt o persoana care nu uita si nu prea iarta astfel de mijocii. 

Cazuri similare?!

Citeste in continuare

Update–E vina hotelierilor!

Nu stiu daca titlul e neaparat corect dar are legatura cu articolul mentionat si pe care il puteti citi aici.

Am avut o revelatie.:). Nu cred ca e numai vina hotelierilor pentru lipsa de experienta isi pentru proasta pregatire a studentilor ce ar trebui sa conduca unitati de cazare si alimentatie publica, compartimente de marketing ale acestor unitati, receptii etc.

Ieri am avut intalnire cu o doamna deosebita, profesoara la UBB geografie-turism, o doamna extraorinara din toate punctele de vedere. In intalnirea cu dansa am discutat despre pregatirea studentilor, programe de trainig etc. In discutie, dansa a facut afirmatia al carei subiect este revelatia mea dar spre rusinea mea nu am retinut acest lucru chiar atunci, sau nu i-am dat o importanta prea mare.

Revelatia a avut loc azi cand discutam cu un student pe care il ajut la lucrarea de licenta. Indrumatorul i-a zis ca metoda aplicata de el intr-un caz nu e buna si i-a dar solutia. Groaznic!!! Acel indrumator traieste si “lucreaza” in 1995 (din carti stiu si eu cum era atunci).Solutia data nu are cum, sub nici o forma, sa se aplice azi, 2009, in nici un caz in 2008 si din 2000 pana azi. Total, total pe langa! Apoi am mai discutat cu studentul si mi-am dat imediat seama: acel indrumator nu are practica in hotel! Tot ce sustine, sustine numai din carti–cam vechi– si fara nici cea mai mica baza practica.

Apoi mi-am adus aminte cand isi facea Maria — adjuncta mea– lucrarea de licenta, la care din cate imi amintesc a luat 9.50 de o discutie asemanatoare. Indrumatorul ei ii spusese ceva, chiar nu mai tin minte ce, dar completez maine cu * in subsol, care sub nici o forma nu se poate aplica. O certase ca nu a facut asa…tin clar minte cand am zis ca daca ar face asa orice hotel in Cluj ar da faliment sau ceva de genul, Maria mi-a dat dreptate si nu mai stiu exact ce a scris si cum. Ideea aceeasi: indrumatorul nu cunoaste ce se intampla exact, in anul 2009 sau 2008 intr-un hotel din Cluj si vine cu chestii care se aplicau in trecut.

Doamna profesoara, in discutia cu mine, afirmase ceva de genul “poate ca nu numai studentii ci si noi cadrele avem nevoie de practica in unitati hoteliere.Majoritatea am ramas ca profesori in universitati dupa ce am terminat studiile fara sa practicam efectiv”. Superb spus. Apreciez sunceritate doamnei si puterea de a afirma asa ceva.

Daca in general toate hotelurile din Cluj Napoca sunt conduse de un director care el centreaza el da cu capul, sau are o mica echipa, sunt curios cum s-ar descurca un profesor universitar sa conduca un hotel de la a la z. Se presupune ca acel profesor e vorba aia…profesor. Dar eu cred ca ar trebui sa fie mai multi profesori; unul pe comunicare care sa stie sa vorbeasca si cu cameristele si cu receptionerii si cu ospatrii; unul pe rezolvarea conflictelor care sa rezolve conflictele dintre angajati si conflictele dintre clienti si hotel; unul pe motivare; unul pe organizare etc.Acum sunt putin rautacios.

Evident ca majoritatea dascalilor au ei in primul rand nevoie de practica inaintea studentilor. Oare noi ca hotelieri i-am primi?!

Imi cer totodata scuze daca am lezat pe cineva, desi nu cred acest lucru.

Citeste in continuare

Jenant si comic

Mi-am adus aminte de efectiv cea mai penibila si in acelasi timp cea mai amuzanta faza traita de mine la un loc de munca. Nu stiu daca e neaparat amuzanta dar eu asa am vazut-o si asa o vad in continuare
Am vazut un client pe care il cunosc de mult. Ofertam de mai mult timp firma pentru care lucreaza dar pana zilele trecute fara succes. Cand ne-am intersectat privirile am zambit amandoi; era intr-o discutie si nu mi-am permis sa il deranjez; am salutat politicos si discret fara ca invitatul lui sa observe. A procedat la fel.
Ne-am intalnit apoi pe hol :”Dle Predescu…ma bucur sa va revad! Aici lucrati? Felicitari” “Da…de peste 1 an…v-am mai ofertat dar pana acum…” “Da am vazut oferte de la ATHOS dar nu facut legatura cu dumnevoastra desi imi dau seama ca dvs semnati mereu” “E bine ca acum stiti…daca va place poate va avem de clienti fideli” “Nici nu se pune problema…o sau un telefon sa directionam tot pe ATHOS…nu se pune problema.Noi cautam oricum alt hotel…stateam la X. Apropo: (si foarte stanjenit) nu am apucat sa va spun atunci:multumesc!”. L-am salutat foarte protocolar din nou si apoi ne-am despartit. Imi pare rau ca nu eram imbracat in costum.
Este un domn impecabil, in jurul varstei de 30 maxim 35 ani, o pozitie foarte buna in firma pentru care lucreaza; costum impecabil, tinuta, vorbe tot.
Sunt intamplari si momente in cariera oricarui manager de hotel (director sau orice pozitie de management) pe care nu poti sa le uiti. Unele sunt amuzante, altele dificile, altele care efectiv te lasa masca si iti pun absolut toti neuronii in miscare pentru rezolvarea lor… “Furturile” din partea clientilor sunt in acelasi timp nostime si in acelasi timp stanjenitoare.Cateodata nu sunt furturi ci omisiuni–am lucrat numai in hoteluri de 4 stele si am facut un stadiu in hotel de 5 stele. Cu timpul mi-am dezvoltat anumite ticuri verbale in anumite situatii pe care le aplic. Dispare un halat din camera, camerista anunta, clientul la receptie; niciodata nu l-am lasat sa plece si niciodata nu am acuzat clientul…ii ofer acea portita de care are nevoie dar pe care o apreciaza “Imi cer scuze ca imi permit sa va deranjez. bla bla director hotel. Exista posibilitatea sa fi incurcat halatul nostru cu al dumneavoastra sau sa va fi grabit la impachetat…am fost anuntat ca in camera nu mai este halatul nostru…se intampla des cand oaspetii nostri se grabesc sau au de obicei propriul halat in bagaj”.Nu a gresit niciodata si nu mi-am pierdut nici clientul…mai sunt astfel de situatii…spargeri, deteriorari etc.
Dar “furtul” unui seif de camera de aprox 25-30kg…cum il expui unui client?! Lucram la un alt hotel de 4 stele din Cluj, hotel de bussines. Foarte rar o camerista ma suna in birou sau mi se adresa direct daca eu nu solicitam acest lucru. Imi suna telefonul pe birou si vad interior de oficiu camerista…e ceva grav e primul lucru care imi trece prin cap…”dle predescu…dle predescu…” “zi mai repede ca nu am timp!” “din camera x imi lipseste seiful…am intrat cum a iesit clientul sa verific minibarul si camera si nu e seiful! clientul acum coboara cu liftul la receptie” am ramas cateva secunde bune blocat…”alo…dle predescu mai sunteti??” “da…esti sigura? te-ai uitat in toata camera? sub pat?” “peste tot! orice numai sa nu il platesc eu…”. Am inchis telefonul si nu imi reveneam…seiful are minim 25kg, nu e nici voluminos nici mic…Sun in receptie “coboara camera x acum…intarzie emiterea facturii cat poti de mult” Asta insemna ca ceva e in neregula si e in acelsi timp un cod si o metoda de a ne acorda cateva minute sa luam cele mai bune decizii…pornesc spre receptie pe scari nu cu liftul…nu pot sa imi adun cum trebuie gandurile…nu stiu cum vreau sau cum sa reactionez…
Ajung incat sa am vedere spre receptie; receptia nu ma vede…un domn impecabil, putin agitat asteapta factura.Are un troller destul de maricel de firma.Seiful incape acolo lejer. Are un costum impecabil, pantofii sunt curati si lustruiti. Ajung langa el…se uita la mine, vede ca sunt in costum si isi da seama ca ma o functie importanta. Ii intind mana si ma prezint. Strang mai ferm ca de obicei si il fixez efectiv cu privirea.Se prezinta…e agitat.”Va rog frumos dle.X sa mergeti putin cu mine.As dori sa discut ceva cu dumneavoastra in bussines centre.” Parca s-a mai linistit. Trolerul e la receptie. Intram in bussines centre.Ma asez incet si il invit sa ia loc. Il intreb de cafea, apa suc etc. Apoi tac stanjenit. In nici 10 secunde sparge bariera “am uitat codul…am pasaportul si acte foarte importante…nu am stiut ce sa fac…”. In acelasi timp imi vine sa rad cu gura pana la urechi si in acelasi timp sa il intreb cum s-a gandit la asa ceva…s-a panicat? vroia sa il taie cu flexul pe camp?nu imi vine sa cred!cred ca s-a panicat…in mintea mea mi-l inchipui cu flexul calare pe seif…cred ca am si zambit.Nu il intreb nimic…”pot sa pun pe cineva sa va aduca trolerul aici?” “as prefera sa il aduc eu” “va conduc”…e din nou panicat.Imi vine sa rad. Un om puternic, cu stil, a panicat in asa hal si a recurs la un gest asa de pueril.Ii e foarte rusine de mine si in acelasi timp nu stie ce fac si cum va decurge tot. “stati linistit.rezolvam tot.” Ia trolerul si il trage dupa el prin resturant pana in bussines.Eu in spate. Intram in bussines. Deschide trollerul. Abia ma abtin sa nu rad.Beau apa, ma uit pe geam.Mi-l inchipui cu flexul pe saracul seif.Pune seiful pe masa. El nu scoate nici un cuvant de jena; eu nu vreau sa vorbesc ca sigur ma bufneste rasul.Incep si tastez codul master –codul meu care deschidea imediat orice seif din tot hotelul. 3 secunde si usa se deschide. Seiful e aproape plin de dosare cu acte. “Va las sa le strangeti cum credeti dumnevoastra mai bine. La receptie veti gasi factura.Va asigur ca doar eu cu dumnevoastra vom sti de acest incident.O zi buna va doresc”. Am simtit o usurare in salutul lui, in strangerea lui de mana, in tot. Nu stiu sigur daca a vrut sa imi dea sau nu spaga dar am simtit ca asta ar fi vrut.Nu i-am dat ocazia sa se mai puna in inca o situatie jenanta si am iesit din bussines centre. Am ajuns imediat in biroul meu; am sunat la receptie sa-i dea factura si am chemat-o pe camerista la mine. I-am explicat ca trebuie sa uite. A uitat imediat. Am iesit pe balconul biroului; acum se suie in masina si pleaca. Ies in curtea hotelului, fumez 2 tigari sudate si rad continuu.
Dupa amiaza au mai intrat niste rezervari de la firma respectiva. Ii am de clienti!

Citeste in continuare

Introducere

In aceasta categorie veti gasi intamplari, trairi si nu numai cu aspect comic. Zilnic in industria hoteliera si a alimentatiei publice traim lucruri care ne fac sa zambim. Normal ca nu toate vor putea fi expuse si normal ca expunerile nu vor contine nume si date exact.

Asa ca in aceasta categorie iti vei putea descreti fruntea!

Citeste in continuare