Gabriel Predescu despre industria hoteliera realitatile si tendintele curente

Am de lucru…

G. Predescu — Mon, 27 Jun 2011 11:08:47 +0000

Chiar daca inca nu pot fizic nici macar 50%, de azi incepand ma ocup de restaurant.
E nevoie neaparata de interventiile mele. In tot.
Nu zic ca nu e ok…nu…e ok, si echipa se descurca. Dar vreau altceva, vreau mai mult. Am stiut inca de la inceput ce vreau si am stiut ca atata timp cat eu nu ma voi implica zilnic va fi mai greu. Oricum volumul de munca e mare si mai sunt enorm de multe de aranjat si pus la punct.
Imi pare rau ca nu pot sa il ascult pe prietenul Cristi dar nu pot fara sa nu ma implic zi de zi. Stiu defectele mele, sunt constient de ele. Ele sunt cele care, indiferent de experienta si de viziunea mea si cunostintele mele, ma pot face sa dau “chix”. Dar voi incerca sa le controlez. Nu ma voi disipa, nu ma voi enerva (ma voi enerva dar nu voi reactiona la primul impuls ) , nu voi face nimic fara analiza si nu voi sari etape.
Am de lucru…aici pana ma recuperez total.

Furt…

G. Predescu — Tue, 14 Jun 2011 07:08:54 +0000

Poate ca nu e cel mai bun titlu. Poate ca nu pe blogul asta ci pe celalalt ar trebui sa scriu dar avand in vedere ca la Ardeleanul Ghiftuit s-a intamplat am zis sa scriu aici.

Avem un gard la intrare pe toata latimea terasei. Si pe gardul asta, sa arate frumos, sa fie asa, gard de terasa am pus ghivece (d’alea lungi cu flori).Eu cu mana mea am ales florile, le-am udat, am avut grija de ele… Ghivecele astea cu flori au fost mai intai doar puse pe gard. Intro seara, cand am stat eu de paza ca inca nu aveam paznic, ce credeti ca se intampla pe la 6-7 dimineata cand incepe lumea sa umble?! Eu eram paznic dar nu ma prea vedea lumea din strada…o doamna asa pe la 55-60 ani, pune mana pe un ghiveci, vede ca nu e prins si il deplaseaza vreo 10 cm de la locul lui. Pleaca mai departe. Peste 10-15 minute, alta doamna, mai in varsta putin, la fel, pune mana, vede ca se misca si ca nu e prins si il ridica cu intentia clara de a-l lua. O las putin, ea cu el in mana, se uita la el, si strig “il vreti acasa?!”, la care raspunsul vine prompt “nu mainca! ma uitam si eu la el”. Il pune la loc si pleaca mai departe.
Dupa asta, ghivecele le-am prins de gard in suruburi.Sa nu le mai poata fura nimeni, desi mie nici nu mi-a trecut prin cap ca se va intampla sa vrea sa fure ghivecele de pe gard. Sincer. Bun. Le-am prins in suruburi.
Ce credeti ca s-a intamplat?! Au furat doar florile. E drept doar din unul singur. Probabil l-a vazut pe paznic. Da! Au scos florile din radacina din ghiveci si au plecat. Nu imi vine sa cred. Nu mi-am imaginat asa ceva. La anul, in toate ghivecele alea, aveam de gand sa pun ardei iuti rosii si verzi, rosii chery, oregano, rozmarin, cimbrisor…lucruri d’astea. Si sa dau voie clientilor, daca vor, sa se serveasca direct de acolo…comanzi o ciorba de burta, si sa iti zica ospatarul(daca vrei, numai daca vrei) sa iti alegi chiar tu ardeiul pe care il vrei. Si chiar daca nu, s-ar vedea superb. Pai daca au furat niste amarate de petunii si muscate…ma astept sa fure rasadurile de ardei iuti, nici sa nu astepte sa creasca….

Surpriza…

G. Predescu — Sun, 05 Jun 2011 20:19:18 +0000

Inainte de a scrie ce vreau doresc sa imi cer cateva scuze si sa multumesc catorva persoane…
Scuzele merg catre toti clientii deja fideli, atat cat sunt. Imi cer scuze ca pentru cateva zile nu veti beneficia de ceeace ati beneficiat pana acum. Dar va promit ca lucrurile, in cateva zile se vor regla la maxim si veti fi mai incantati. Detalii in articol.
Multumirile merg catre doua persoane: Dlui. Fatol Gheorghe si Dlui.Poienaru Ionut.

Sunt intro stare precara de sanatate. Vineri am iesit din spital dupa ce am suferit o operatie de implant de ligamente, o ligamentoplastie. E groaznic. Sunt niste dureri ce nu va puteti inchipui….nu am dorit sa ma vada nimeni asa…doar cativa foarte foarte apropiati. Nu personal, nu contractori, nimeni altcineva. Sunt un infirm. Sunt in carje, se citeste pe fata mea ca “nu imi e bine”.
Cu toate astea…maine la ora 10:30 voi participa la sedinta generala la restaurant.Asa cum sunt. Ce se va intampla?! Voi da afara 80% din personal.

Da. Maine voi da afara 80% din personal. Clientii, vor fi intampinati, de la poarta, cu “in mod normal ar trebui sa fim inchisi! Din cauza personalului.Seful a decis sa dea afara aproape tot personalul, si sa formeze o noua echipa pentru ca dumneavoastra, clientul, sa nu fiti injurat la masa, sa primiti ceeace solicitati si pe dansul sa nu il mai minta si fure nimeni.Veti primi tot ce comandati dar din bucatarie, va dura mai mult”.
Pe banii mei si ai familiei mele, pe munca si capul meu nu voi permite niciodata sa se cace nimeni. Nici sa fure, nici sa minta sau sa imbarlige, nici sa isi bata joc de clienti! Ne permitem sa ne batem joc de clienti…ne permitem sa mintim…nu pe banii si pe viziunea mea!
Viziunea mea este indreptata catre client. El va primi ce am scris eu acolo pe meniu, asa cum am scris eu acolo! Si pentru asta nu va fi injurat si luat peste picior! Singurul care are dreptul acolo sa se certe cu clientii sunt eu. Ce am zis eu se va respecta intocmai urmand ca eu si numai eu sa decid daca e bine sau gresit, urmand sa imi asum totul. Dictatura
Cea mai mica minciuna sau imbarligatura(indiferent ca mi se adreseaza mie sau colegilor) va fi penalizata prin demitere pe loc.

Prefer sa tin restaurantul la un 10% dar asa cum il vreau eu, atat pentru clienti cat si pentru mine.
Vreau ceva deosebit la care clientii sa vina de drag si cu drag iar eu sa fiu mandru. Cu jigodiile de angajati de acum asa ceva nu se poate.
E greu sa gasesti oamenii potriviti. Foarte greu….

Multumesc inca o data si scuze inca o data! Rezolvam tot in maxim 4-5 zile.

P.S. pentru cei ce doresc instiintare pe mail ori de cate ori apare un nou articol, va rog un mail cu “Abonare” la gabi@gabrielpredescu.ro

Si pareri de rau dar si bucurii

G. Predescu — Sat, 21 May 2011 09:19:19 +0000

Nu am deschis. Nu inca…Saptamana viitoare are loc (sper — deja am ajuns la capatul puterilor) “soft opening” si cand o sa simt ca se poate, o sa fie si tambalaul cel mare.

Nu pun inca poze…abia azi punem pe pozitie 100% totul. In timp ce eu plec sa ma deconectez ca deja nu se mai poate.

Dar va pun meniul si spotul care merge acum pe mai multe radiouri si care deja creaza valva pe care o doream.

Meniul este in format A3 dublu cerat si pe el se si mananca direct. Calitatea pozei pe care o veti vedea in linkul de mai jos nu e cea mai fericita dar am “editat-o” eu dintr-un pdf foarte foarte mare in paint ca sa pot pune totusi ceva..:)..atat ma pricep.

Rog eventualele comentarii aici si nu pe blogul unde va dau link sa le vedeti. Aici nu stiu de ce nu pot uploda nici poze si nimic…scuze ca nu am mai scris de mult dar chiar nu am avut cand. Am o gramada…o gramada!!!!

Aici linkul cu meniul si spotul.

ANUNT!

G. Predescu — Wed, 13 Apr 2011 13:46:14 +0000

Cumpar mobilier terasa….prefer din lemn. Pentru 100-120 locuri. Negociem, ne intelegem, una alta…am cateva in vedere, poate pic la pace cu distribuitorii….dar as vrea sa am toate obtiunile deschise.

Mi-ar placea sa cumpar eu mobilierul de terasa si apoi sa stau putin altfel de vorba cu “berarii”…offff. Mai ales ca in Ploiesti nu prea cunosc pe nimeni si…e mai nasol.

In fine, se intelege ideea.

Multam.

New

G. Predescu — Wed, 06 Apr 2011 14:58:31 +0000

Mi-am tras carciuma in Ploiesti!
In curand pe ecrane!

Cu poze, nume si ce va fi…o sa va placa!

Scopul scuza mijloacele–Cluj Napoca

G. Predescu — Sat, 26 Mar 2011 07:23:03 +0000

Am vrut sa scriu de ceva timp articolul asta dar date fiind problemele cu genunchiul nu am avut cand, nu am avut dispozitie. Genununchiul e ok, operat, merg bine, recuperarea e un chin foarte dureros dar ok. Totul e ok, se pare ca o sa incep munca (ceeace imi place enorm! sa muncesc) mult mult mai devreme decat ma asteptam eu si intr-un mediu superb.
Sa trecem si sa ajungem la subiectul articolului: scopul scuza mijloacele.
As putea sa scriu sute de citate pe aceeasi; din Napoleon, Nietze si multi multi altii.
Eu vreau sa cred, nu numai ca vreau sa cred, ci sunt convins ca:
– autoritatile locale clujene (nu ma refefer la judet! doar locale) ar fi lasat “in plata Domnului” tot ce tine de turism (brand, marketing, locatii etc) daca nu ar fi fost cineva care sa urle la ei;
– scaderea taxei hoteliere (trebuie scazuta la 1%!! nu praf in ochi cum au facut ei) nu ar fi avut loc daca nu urla cineva
– pliantele editate de Primarie (ediatia asta noua), nu ar fi fost daca nu ar fi urlat cineva
– participarea la targuri (Berlin) nu ar fi existat daca nu ar fi urlat cineva
– 100.000 euro alocati din buget pentru “turism” , nu ar fi existat (intre noi fie vorba e praf in ochi si asa “hai sa taca aia”) daca nu ar fi urlat cineva
S-a facut ceva pentru turismul municipiului Cluj Napoca. Nu mult, nu bine, nu extraordinar, dar uite ca s-a facut. S-a facut ca AHC a stiut cum si cand sa puna presiune. S-a facut pentru ca eu chiar iubesc domeniul asta, iubesc orasul Cluj Napoca chiar daca acum nu sunt acolo, si pentru ca eu chiar nu am “zgarda”. Am dar nu a fost exercitata!
Daca AHC nu punea preasiune, autoritatile locale nu faceau nimic. Daca eu si altii nu puneam presiunea…la fel.
E pacat ca pentru ceva atat de necesar e nevoie de “mijloace”. Dar asta e.
Ma bucura participarea la targul de la Berlin(nu o sa comentez cum s-a participat pt ca eu nu am fost), ma bucura alocarea sumei de 100.000 euro (praf in ochi), ma bucura noile pliante
Ramane de vazut ce urmeaza.
Asta nu inseamna ca nu imi pastrez convingerile: urechisti, spagari, nestiutori, populisti, demagogisti, smecheri.
Dar ma bucur ca pot fi si ei “stransi cu usa putin” iar scopul si rezultatul este unul pozitiv. Pozitiv pentru turism, pentru comunitate.

Nasol.Pauza

G. Predescu — Wed, 09 Mar 2011 15:06:31 +0000

La asta chiar nu ma asteptam.Niciodata.
De vreo 10 ani am probleme cu genunchii…grave. Ligamente si tendoane ciupite, dizlocari si altele. Cu o singura exceptie, in toata cariera, desi aveam perioade cu dificultati in urma leziunilor (sucit pe strada, lovit de pat, alergat ca prostul, si altele) nu se simtea prea mult; in sensul ca mergeam afectat, dar nu m-a impiedicat niciodata sa merg la birou (cu o exceptie pe care o sa o detaliez).Mergeam la birou si nu ma mai miscam de acolo si tot felul de d’astea desi aveam dureri mari sau nu mergeam bine. Exceptia a fost cand, in urma unei partide de fotbal sustinute pe terenul de la Rimini(hotelul din Cluj) a trebuit sa port o orteza de sus pana jos pe picior. Nu puteam conduce, aratam si mergeam chiar ca un invalid. Trebuia sa stau asa vreo 20 de zile. Dl Fatol, caruia ii multumesc pentru multe lucruri (cariera si in multe cazuri ca si cel de fata intelegere) a inteles mai mult decat ma asteptam eu vreodata situatia. Nu numai ca a inteles dar cand eu am decis ca vreau merg la lucru ca nu mai puteam sta prin casa a zis ca e ok sa merg daca eu vreau chiar daca merg cu orteza si arat ca un invalid.Mi-a creat toate conditiile pentru a ma recupera cat mai repede, pentru a putea sa lucrez si sa ma deplasez cu piciorul asa, chiar am avut sofer (asta pana m-am ambitionat si conduceam asa).
Am mai avut perioade grele datorita sanatatii care interfereau cu munca. Dar cea mai lunga a fost cea mai sus exemplificata. Am mai avut o problema (sau 2) pe cand lucram la Athos nu m-am putut duce la birou o perioada mai lunga (tot asa ceva 20 zile). La fel Dl.Poienaru, nu numai ca a inteles ci a fost alaturi de mine mereu, m-a sustinut din toate punctele de vedere. A fost langa mine la propriu si la figurat din toate punctele de vedere. Imi aduc aminte cum radeam amandoi in curte la “militar”…a fost superb, nu am cuvinte pentru a multumi.Ar fi fost greu rau fara dansul atunci cand am fost la “militar”…si fara altii, dar din punctul de vedere al sefului.

In fine…ideea e ca mi-am rupt genunchiul de tot.De cateva zile numai de el ma ocup. O carca de bani si de vesti rele. E grav. Tendonul de tot, ligamente de tot. Se pare ca va fi nevoie de doua operatii consecutive. Pana la urma ma vor repara la un nivel acceptabil si chiar voi putea face miscare.
Dar, ceeace e foarte ingrijorator pentru mine…voi fi “legat” de pat aprox 4 saptamani. Apoi inca minim 4 saptamani cu orteza de sus pana jos, mare si fara sa pun piciorul in pamant. Ceeace se traduce in 2 luni fara sa pot merge nicaieri. Si cand zic nicaieri nu ma refer ca nu voi putea merge la birou sau mai stiu eu unde…nici la magazinul de la colt…cu carja in ultimele 2 saptamani din a doua luna. Dupa care urmeaza o perioada de aprox 2-3 saptamani de prima recuperare. Care inseamna multe ore pe zi si dureri mari, disconfort, nervi si sunt convins lacrimi(desi sunt foarte rezistent la durere). Cu alte cuvinte nu voi putea lucra vreo minim 3 luni. Nici mama nu m-ar plati daca i-as fi directorul ei, ca pe timpurile astea sa stau acasa!
Peste trei luni imi caut la modul “pervers” de lucru….ceeace e iar naspa. Dar avand in vedere ca nu sunt chiar prost sunt convins ca lucrurile se vor rezolva intr-un fel sau altul (e un motto al meu).Oricum o sa pot sa merg bine, nu o sa mai am dureri, o sa ma pot angaja in sala…ospatar, sef sala si alte d’astea.
Pana atunci o sa lucrez din pat…meniuri, inginerii, fluxuri…poate termin si cartea de scris…
Va pup. Peste trei luni ne auzim pentru oferte de munca (desi nu m-ar deranja discutii premergatoare de acum).
Normal ca o sa mai scriu pe blog…va dati seama ce plictiseala o sa ma manance.

UPDATE: voi putea lucra