Si o sa mai gasiti si in ziua de cluj si adevarul si romania libera.

Azi am citit tot ce se poate de subiect, de la ce scriu ziarele, televiziunile, viziuni ale directorilor de creatia, marketing, discutii etc.

Am vrut sa scriu un articol…dar nu pot. Sunt blocat. Nu pot. Politicile de marketing la nivel de tara se schimba precum bate vantul.
Asa ca articol: .

UPDATE LA .

Ce sa mai zicem…cititi aici

Se vede ca Dna Udrea are un cuvant greu de spus in actualul guvern, mai greu decat vladescu, blaga, videanu si altii. De aceea eu unul o apreciez nespus. Nu stiu daca noi hotelierii am castigat ceva dar e clar ca nu am pierdut nimic!

Scrisoarea

Stimata Doamna Ministru Udrea,

Tin sa va multumesc pentru activitatea dumneavoastra. Nu voi incerca sa judec in aceasta scrisoare daca actiunile dumneavoastra sunt pozitive in promovarea turismului romanesc, daca banii sunt cheltuiti eficient sau nu. Nu voi incerca sa judec in aceasta scrisoare daca sustinerea de care ne bucuram noi hotelierii vine din dorinta dumneavoastra de a nu va pata imaginea. Va multumesc ca ne sustineti, va multumesc ca nu ne omorati.
Va multumesc ca sunteti puternica si ca aveti sustinerea pe care o aveti.
TVA-ul de care noi ne bucuram este o gura de aer de care credeti-ma ca atat noi ca hotelieri, ca angajati, ca lucratori, cat si dumneavoastra ca Minister si autoritate nationala avem nevoie. Turismul este prioritate nationala in Romania asa cu ati declarat atat dumneavoastra cat si dl basescu. Daca s-ar fi ridicat TVA-ul si ar fi fost introdus si acel impozit, hotelierii din orase (unde nu exista evaziune) ar fi murit.
Avand in vedere aceste lucruri, in momentul de fata va consider cel mai bun ministru al turismului din toate timpurile.
Va rog sa nu ramaneti, cel putin pentru mine, doar ca cel mai bun ministru al turismului pentru ca nu ne-ati ridicat birurile in momentele astea, pentru ca aveti un cuvant atat de greu de spus in guvern. As vrea sa fiti si ministrul care a reusit sa readuca Romania pe harta turismului mondial. As vrea ca in timpul mandatului dumneavoastra incomingul in tara noastra sa creasca. Momentan scade si e in scadere. As vrea sa pot afirma ca sunteti ministrul turismului care a adus cele mai noi si inovatoare idei si solutii. As vrea sa pot zice toate astea. Nu pot. Dar va multumesc enorm ca ii faceti praf pe restul colegilor dumneavoastra din Guvern.
Se pot face multe, exista mecanisme. Roata a fost invenatta de mult! Trebuie doar sa o invartim. Ar fi pacat sa nu o invartim. Avem exemple langa noi desi le urasc, sunt exemple ale reusitei — bulgaria, ungaria, croatia si exemplele pot continua. De la fiscalitate pana la facilitati si organizare.
Am mai spus si o spun: personal sunt dispus sa fac munca de volunatriat pentru Ministerul Turismului. In definitiv pentru turismul romanesc.
Se poate. Se poate inainta. Daca actiunile dumneavoastra in promovare ar fi pe jumatate atat de puternice si rasunatoare precum vocea dumneavoastra in Guvern…daca.

Cu (deosebita) consideratie,
Gabriel Predescu

Poate ca “analiza” si modul de a le exprima nu sunt ele cele mai bune si mai exacte (sunt extrem de obosit) dar sper ca s-a inteles ce doresc sa exprim: servirea rapida in medii cu consum mare creste incasarile! Debarasarea imediata a sticlelor/paharelor goale creste incasarile!

Servirea rapida in cluburi si terase poate creste consumatia cu pana la 60%. Am probat candva si ne daduse o valoare apropiata, dar depinde si de profil.

Am fost la Ploiesti pentru reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului. E tot un tip de turism. A fost excelent, mi-am incarcat bateriile si mi-am adus aminte de o gramda de lucruri. Fostii mei colegi sunt senzationali si mi-ar placea sa facem astfel de intalniri mai dese. Diriga si Profa de sport au fost senzationale. Mereu am simtit ceva special pentru Profa e sport si acum am mai aflat un motiv (nu numai ca jucam eu baschet si altele) si sentimentul e reciproc. Ii multumesc pentru tot. Diriga e superba.

Ce am vazut la Ploiesti…cu ochiul meu de om din turism, de om care traieste in comert si care face comert: cea mai mare evaziune fiscala, martor la 2 talharii, o cultura a restaurantelor cum nu cred ca va fi vreodata in Cluj/Ardeal, un concept de club cum nu am mai vazut in RO (eu nu zic ca nu mai exista dar in RO eu nu am mai vazut asa ceva). Pe rand..

Evaziunea fiscala: am fost cu alte 2 persoane sa luam pranzul la un restaurant “la KM”. Un restaurant pe care il stiam din clasa a XII-a, intro zona plina de restaurante (cred ca sunt cel putin 12 pe aceesi strada), un restaurant bun cu oarecare renume in Ploiesti. Inauntru, sus, era un botez, plin de lume. Jos inauntru, la fel plin, nu era eveniment ci pur si simplu. Pe terasa abia am gasit masa. Totul full si asta la ora 15. Am comandat, am mancat. Lumea manca, bea, se facea consumatie. Ce e de remarcat: preturile foarte mici (repet, intr-un restaurant frumos, dragut si cu renume) de genul 6.5 lei ciorba de burta + 1 leu smantana + 0.5 lei ardeiul (painea e gratis), un piept de pui cu garnitura la alegere=11 lei, o apa plata 4 lei iar media de varsta a consumatorilor era de peste 35 ani, venituri medii — sau cel putin eu asa am vazut. Ieftin. Ospatarul isi facea treba bine. Inainte sa cerem nota, s-au ridicat si achitat 4 mese in raza mea vizuala apoi s-au ocupat imediat. Cerem nota. Aceasta vine sub forma unei note de mana, fara nici o serie, stampila sau altceva. Eu: “va rog frumos sa imi aduce un bon fiscal pe nota asta stampilat ca imi trebuie pentru decont”– nu ca mi s-ar face decont pe mesele servite in vacante dar este un tertip al meu pentru a primi bonul fiscal din care vad de obicei rulajul, daca bat sau nu in casa etc. Imi aduce un bon fiscal care la ora 16:37 cand l-a adus era bonul nr.2 !! Doar 1 nota batuta in casa pana la mine. Pe langa asta, pe bon scria ca si produs : masa servita x 66 lei. Eu stiu ca trebuiau sa fie toate produsele servite. Am ramas masca, am platit si am plecat. Am ramas mut de cata evaziune fiscala.
Ma duc sa imi cumpar o curea dintr-un magazin gen Mall. O gasesc, ma duc cu ea la casa. Se uita vanzatoare, imi spune suma (ieftina ca e criza), ii dau banii si astept. Imi dau seama ca nu are de gand sa imi dea bonul si normal “se poate va rog un bon fiscal stampilat ca trebuie sa decontez”. Se uita mirata la mine, porneste casa de marcat (era oprita din buton) si imi da bonul fiscal nr.1. In fata mea mai vanduse 3 produse.
La clubul unde am ajuns aveau o singura casa fiscala, la intrare dar nu bateau absolut nimic pe ea.

Talharii: Duminica dimineata merg cu un prieten in “Obor” sa cumpere porumb si grau pentru porumbeii lui (e un mare columbofil). Eu ma uitam cum el tine de un sac si vanzatorul toarna cu “dubla” porumb. Langa ei, un tiganus d’ala cu carutul “sefu’ hai sa te ajut si bagam sacii in carut sa-i ducem la masina — 2 lei”. In timp ce si tiganusul (nu avea mai mult de 10 ani) tine acolo de sac incerca sa bage mana in buzunarul vanzatorului. Nu imi venea sa cred si exact cand vroiam sa zic (tiganul era aproape de succes), vanzatorul “ce faci magh vrei sa imi bagi mana in buzunar?! mars d’aci”. Nu l-a lovit, nu i-a facut nimic. Tiganul s-a indepartat si de la cel de langa a luat o punga cu mazare. Eram uluit. In timp ce mergeam cu prietenul meu printre tarabe pline cu vechituri, in fata noastra o doamna la vreo 55 ani mergea linistita cu geanta pe umar. Geanta mare cat un ziar. Un tiganus, la fel mergea in spatele ei si din cand in cand mai desfacea putin din fermoar si incerca sa cotrobaie pe acolo. M-am speriat. Am inteles apoi de ce trebuie sa te abtii in a lua atitudine. Mi-a explicat prietenul meu ca acei tiganusi mici sunt supravegheati de altii mai mari care intervin foarte hotarat in caz de vreo problema. I-am dat in grija banii mei cat timp ne mai plimbam el fiind mai “experimentat”. Am scapat fara nici o furaciune — in afara de domnisoara care ne-a vandut 7 mici si 2 cola si nea cerut cat 9 mici si 2 cola.

Cultura restaurantelor: am mai scris despre diferentele dintre consumatorii din sudul tarii si cei din Cluj/Areal. Am facut chiar un mic studiu de caz. In Ploiesti exista o strada, ii spunem noi — La Km, unde si pe dreapta si pe stanga sunt numai restaurante. Cu specific international, romanesc, pizza, italian etc. Sunt peste 12 lejer. Exista acolo un fel de lant de restaurante “Da Vinci” (in unul din ele — cel mai smecher — am avut noi masa) denumite 1, 2 ,3 dar care nu respecta acelasi concept. Sunt diferite ca si preparate, ca si programe ca si design. 2 din ele la KM, 1 prin centru. Lumea iese la restaurant! Chiar daca numai pentru 1 apa — in general 4 lei, sau o ciorba 7 lei cea mai scumpa. Dar lumea iese. Se iese la plimbare si se opreste la cate un restuarant. Sunt restaurante dragute, lucrate cu bun gust chiar daca cu materiale ieftine. Da. Se pot face lucruri frumoase cu bani putini. Iar preturile nu mai zic. Pe langa toate astea, fiecare restaurant are fiferite mecanisme la indemana pentru a fideliza clientii. Dau explemplu unuia: formatie live care chiar daca suntem in Ploiesti (patria tiganilor si a hotilor) nu canta manele — muzica usoara, Dan Spataru, Catalin Crisan, Zaraza etc si internationala. Si suna foarte bine. Pe langa asta, solista (era o ea) nu statea acolo pe scena; se plimba printre mese, fara sa deranjeze, fara sa cerseasca cinste. Facea show. La fel toti ceilalti din formatie. Ei nu se plimbau printre mese dar acolo unde stateau faceau show — dansau si ei, radeau se distrau. Apoi au venit 2 fete si 2 baieti care au dansat mai intai ceva dansuri mai ritmate gem merengue parca in costumatia necesara. Apoi dans sportiv. Apoi adnsuri populare. Senzational. Lumea manca, bea, ii aplaudau. Spectacol. Asa e pe fiecare resturant aproape. Poate ca si de aceea iese lumea. O sa mai dezvolt. Ideea principala e ca din punctul asta de vedere Ploiestiul este mult peste Cluj. O sa dezvolt. A…da… in centru sunt niste restaurante chiar spectaculoase, in case vechi boieresti. Spectaculoase. Ieftine si tot cu spectacole.

Cluburi Ploiestiul nu are. De fiecare data cand am fost acolo, am constat lucrul asta…Dar acum am descoperit ceva deosebit. Ceva ce nu am mai vazut in Ro si nu am auzit sa mai fie undeva. Deci: in afara orasului, pe o sosea de centura sau ceva de genul, la vreo 5 km de oras. Ziua piscina (are dimensiuni de 12m x 17m — masurate la pas) cu sezlonguri faine si cu baldachin, verdeata multa, materiale nu scumpe, nu ieftine dar cu bun gust. Am inteles ca e ceva “mai de fitze”…mai de fitze fata de ce?! In fine ca piscina pe langa dimensiuniel mici ale luciului de apa nu ai ce sa comentezi. Foarte frumos. Cu lumini in apa…putin mai deosebit. Un jacuzzi de maxim 8 persoane. Seara, se strang sezlongurile si in locul lor se pun mese si canapele (din piele sintetica alba), se creaza o ambianta cu lumini si toata locatia devine un imens club. Cu DJ, potai si veverite. Trec peste greselile copilaresti ale managementului care la peste 1000 persoane au doar 6 chelneri si 2 barmani, un bar de doar 5 m lungime si o servire extraordinar de lenta. Trec peste toate astea dar spun ca daca ar face cateva modificari din punctele astea de vedere vanzarea i-ar creste cu cel putin 100% (o sa mai scriu pe tema asta) si spun ca era un loc deosebit. Ceea ce era si mai frumos erau tinutele: atat de club (gen bamboo) cat si de plaja sau supersimplu. Atat la fete cat si la baieti. Pe cuvant ca m-a impresionat ce am vazut si ma gandesc ca asa ceva in CLuj ar rupe toate normele (dau idei). Ceea ce nu mi-a placut la clubul respectiv si nu pot sa trec ca e si oarecum amuzant…inteleg si zona…am intrat cu mai multe persoane o data, colegii de clasa. Eu am intrat primul bla bla, poate am creat si o anumita impresie, sau lookul meu cu cicatrice, hainele…Bodyguardul de la intrare, pe langa ca era ceva de speriat(mare rau de tot si urat si tatuat) mi se adreseaza direct si hotarat ” Ai pistolul la tine?!” “Nu”. “Ai spray”. “Nu”. Foarte mirat “Cutit?!”…”Nu domne nu am nimic de genul la mine dar ar trebui sa am?! Sa imi fac griji?! Sa ma duc repede sa imi iau?! Imi trebuie?!” El oarecum amuzat dandu-si seama “Aaaa…nu sefu’…am intrebat si IO asa ca prostu sa nu te mai controlez…hai distractie placuta!”

Urmeaza maine sau poimaine sa fac la modul pertinent una din analizele promise in introducere.

Pana una alta, nu ramane decat sa ne plangem, sa ne lamentam si sa ne uitam cum guvernantii nostrii isi fac de cap si platesc 12000 euro pentru a vopsi o trecere de pietoni, cum fac petreceri pe bani publici si cum se planga ca nu dorm noaptea din cauza creditelor. Ar vrea acea persoana care se plange ca nu doarme noaptea din cauza creditelor sa facem schimb?! Eu unul as vrea…nici eu nu dorm de grija creditelor, de grija angajatilor, de grija familiei, de grija familiilor angajatilor, de toate problemele care ma apasa parca mai rau pe zi ce trece.

“Dupa cum am promis voi incerca sa creionez o analiza destul de obiectiva despre ceea ce inseamna in particular, hotelul Melia Grand Hermitage 5* din statiunea Nisipurile de Aur, precum si in general despre oferta turistica de litoral a vecinilor nostri de la Sud de Dunare, totul vazut din prisma unei persoanae care activeaza de o oarecare perioada in industria turistica(agentie de turism si hotel), in urma unui week-end petrecut acolo.

Sa incepem cu drumul: am ales varianta Bucuresti-Ruse-Varna- Nisipurile de Aur, fiind cea mai scurta(in jur de 320 de km) din care ar fi trebuit sa facem pe una dintre putinile lor autostrazi in jur de 80 de km. Insa, surpriza, deoarece marea majoritate a autostrazii e in lucru si trebuie sa ghicesti pe unde sa o iei.. Noroc de GPS…Faptul ca e in lucru, inainte de a incepe practic sezonul, poate sa fie totusi un demers inteleligent gandit de autoritatile lor? La noi de multe ori se intampla sa se inceapa lucrari la caile de acces spre destinatiile turistice de litoral sau de munte, exact in plin sezon?

Odata ajunsi in Varna, din nou ne-a salvat GPS-ul, deoarece lipsa indicatoarelor iti face practic imposibila deplasarea spre destinatia dorita. Asta doar daca nu esti bulgar si reusesti sa intelegi caracterele slave, de pe putinele indicatoare existente. Cat despre drumuri, la fel de proaste ca la noi! Iar soferii, la fel de nesimtiti..Si toate acestea, in concordanta cu blocurile comuniste absolut ingrozitoare fata de cele din orasele din Romania?

In concluzie, la partea de infrastuctura stau cam la fel de prost ca si noi, poate chiar putin mai rau, insa incerc sa imi pastrez obiectivitatea si inchid tabela primei reprize din ?razboiul ? litoral dintre Romania si Bulgaria, cu 0-0.

In sfarsit, ajungem putin cam iritati din cauza drumului la celebrul déjà hotel, Melia Grand Hermitage 5*. Incercam sa facem abstractie de santierele din jurul hotelului si parcam in fata unei intrari absolute impunatoare, pe o esplanada superba care de schimba starea de spirit aproape instantaneu? Suntem intampinati de un angajat de la Security, foarte amabil(ne asteptam sa vedem brutele de ?badigarzi? de care auzisem povesti incredibile spuse de un primar ?roman? din Clejani pe toate canalele media cu o saptamana in urma), care ne roaga sa lasam masina cu luminile de avarie pornite, pana dupa ce terminam procedura de check-in ? La intrarea in hotel un panou mare cu urmatoarea informatie scrisa in mai multe limbi, inclusiv in limba romana: ?Nu raspundem de securitatea autoturismelor parcate in afara parcarii hotelului?.

Procedura de check-in a fost realizata intr-o maniera conform standardelor care ar trbui sa existe in toate hotelurile de 5*, informatiile au fost tranmise intr-o engleza curata, am primit zambete, priviri in ochi, multumiri tot tacamul. Nimic de comentat din partea micului nostru grup de patru oameni implicati in hotelarie(inclusiv un GM de hotel), doar cu speranta ca asa procedeaza tot timpul si colegii nostri receptioneri cu fiecare client.

Dupa check-in si dupa ce am achitat taxa de parcare de 10 Euro/zi, am mutat masina in garajul subteran, inca cu o oarecare frica..Insa garajul: imens, plin de camere de supraveghere, paznici, indicatoare etc. Ne linistim si urcam in camere..

Camerele, la prima vedere o surpriza foarte placuta: spatioase, mobilier de calitate, pat king- size, lenjerie hipoalergica, LCD TV, telefon, climatizare. Baia mare, cu doua lavoare, bideu, cada si separat cabina de dus(cu pereti din sticla), prosoape curate… Incepem sa fim carcotasi si cercetam mai atent: produsele cosmetice din baie sunt de calitate medie(la 5* ar trebui sa fie unele de o calitate foarte buna), nu exista PAY-TV sau sistem de Home Movies; desi camera pare in general curata, intindem o mana pe un ornament situat in partea de sus a peretelui si ne umplem de praf? Incercam sa abtinem din carcoteala hotarandu-ne sa iesim pe balconul cu o priveliste superba la mare si de asemenea asupra intregului complex unde inauguram sampania complimentary pe care am gasit-o in camera.

Usor euforici, de la sampanie ne dam intalnire in lobby cu restul mini-grupului pentru a incepe o scurta plimbare inainte de masa.. Dupa cateva minute de explorare, ramanem impresionati de spatiile exagerat de ample pe care le ofera hotelul: holuri mari, spatii de seating exagerate, terase imense, piscine la fel…Totul intro stare foarte buna..Concluzionam ca la cam 750 de camere e si normal sa fie de dimensiuni mari totul..Fiind toti din bransa, incepem sa facem calcule de rentabilitate, amortizare, bugete, volume de vanzari, furnizori, intretinere, personal si toate ne dau cu un mare minus in fata?Ne gandim ca poate nivelul de fiscalitate e mai redus sau primesc ajutor mult mai mult din partea autoritatilor sau sunt ajutati si de alti factori pentru a reusi sa supravietuiasca..Ne miram si ne indreptam spre dejun, in principalul restaurant al hotelului, unde incepem sa ne dezumflam din nou: sala imensa cu cel putin 600 de locuri la masa(din nou mobilier de calitate, servetele frumoase, pahare curate insa cu aspect de cantina din cauza marimii). Bufetul build-in, o lungine de cel putin 45 de metri cu diferite statii de preparare(grill, plita etc) strecurate..Pentru cei aproximativ 80-100 de personae dejunul era servit pe cam un sfert din toata lungimea liniei de buffet? Preparatele si complexitatea meniului la nivel de 3* in Romania: un bar de salate cu putine optiuni, platouri de mezeluri si branzeturi de calitate proasta si medie, preparate calde pline de ulei imbibat, deserturi pline de ingrediente artificiale. Ne bucuram insa ca e nu e o perioada de high season, si nu suntem nevoiti sa ne batem cu inca cateva sute de persoane pentru a reusi sa mancam ceva..Ne asteptam sa gasim un alt standard la acest hotel, iar situatia s-a pastrat din pacate pe toata durata mini-sejurului, totul garnisit cu lipsa cunoasterii limbii engleze sau germane de catre personal .

Cat despre serviciile de bar, la fel de dezastroase: barmani care nu isi cunosc produsele, lipsa cunoasterii limbilor de circulatie internationala, sau macar cunoasterea unei terminologii elementare specifice.

Una peste alta o locatie cu o infrastuctura de invidiat, insa cu servicii la nivel de 3* cu indulgenta 4*, in afara de Front Office si Security, care sunt conform standardelor unui hotel de lant de 5*.

Daca e sa facem comparatie, cu hotelurile de 5* de pe litoralul romanesc(Rex, Vega etc) care nu dispun de infrastuctura de genul acesta, la noi serviciile sunt de o calitate net superioara, astfel clientii cu asteptari ceva mai ridicate, din punctual nostru de vedere ar trebui sa ramana pe plaiurile mioritice, in detrimentul Bulgariei. Insa nivelul de tarife practicate de vecinii nostri, in aceasta perioada confuza, de cele mai multe ori influenteaza decizia clientului.

Poate pentru turismul de masa de 3*-4*, Bulgaria e o destinatie mai atractiva datorita hotelurilor in stare mai buna decat la noi, avand implementat destul de bine si conceptul de All Inclusive, foarte apreciat mai ales de familiile cu copii, insa la nivel de statiune acelasi jeg ca pe litoralul nostru.”