RSS

Pantoful buclucas

Wed, Feb 22, 2017

Comic, prima pagina

Mi-am adus aminte azi de o intamplare comica care merita scrisa…
Aveam o echipa de ospatari mixta — tineri cu experienta si mai in varsta, aproape de pensionare cu foooarte multa experienta. Fiecare avea personalitatea lui, totul mergea struna, ne distram de minune. A fost de altfel una din cele mai frumoase perioade…echipa de acolo langa care am lucrat aproape 4 ani era fantastica.
Imi aduc aminte perfect totul, parca a fost ieri…
Printre clientii fideli ai hotelului, Directorul General al unui mare lant retailer de pantofi. Cand spun client fidel — domnul venea la cel tarziu 2 saptamani la noi pentru 2 nopti. Jovial, prietenos, ne cunosteam bine. Eu cu dansul mai discutam uneori seara serios de management, de proiecte, de financiar, de resursa umana la nivel de management si top etc, invatam din ce imi spunea dansul, il ascultam cu placere, uneori imi venea sa imi cer scuze, sa merg in birou sa imi iau caietul sa notez. Si dansul ma asculta — era un gentlemen. Cu personalul — vorbea cu fiecare pe limba lui dar niciodata nu se depasea acea limita a respectului.
Unul din cei doi ospatari de moda veche — mai …mai vorbaret, mai bagacios…mereu pus pe facut ceva sa intre in gratii sefului, clientului, mereu pus pe facut un tips…scotea tips si de la o cafea. Smecher de moda veche. Nu stia cu calculatorul dar in rest…profesor -filetari la masa, serviciu de vin..ati prins ideea.Deschidea usa, ducea bagajele, cerea lista de sosiri si stia la ce ora sa astepte si pe cine…Primeste omul de la fiica lui de nu stiu unde o pereche de pantofi…nu erau din cei mai frumosi. Nici macar “ok”. Si dorea sa-i vanda…a incercat cu personalul…nici unul nu a vrut sa-i cumpere.Nici macar in rate nu i-a vrut nimeni. Cand am auzit…a stiut ca am auzit si a venit sa imi spuna si sa-i vinda mie…i-am spus sa inceteze si sa isi vada de treaba.
Revine dl.Director care ma suna in prealabil (lucru foarte rar) si imi spune ca ar dori sa discute ceva cu mine la sosirea dansului daca se poate…il astept pe fotoliile de la receptie. Se scuza ca m-a sunat. Dorea sa imi ceara atentia deosebita si sa discut eu cu personalul pentru cina dansului din seara aceea. Imi cerea favorul de a avea un anumit ospatar la masa, de a-mi sensibiliza personalul si de a avea discretie maxima intrucat urma sa poarte niste discutii foarte grele cu..cu cineva. Il asigur ca totul va fi ok. Ne despartim.
Fac tot ce trebuie, explic celor ce trebuiau sa stie ce era de stiut.
La sosire ma prezinta celului cu care avea intalnirea…schimbam niste saluturi cordiale.Incepe cina. Masa dansului, discreta si cu discretia solicitata, separata de celelalte mese…ospatarul — seful de sala e magnific. Nici macar nu a vorbit in timpul serviciului, rapid si discret.Serviciul e impecabil, discretia maxima. Eu stau linistit la masa mea si imi vad de ale mele… nu obisnuiam sa stau seara la cina decat in cazul exceptionale — asta nu era asa exceptional dar am zis sa mai trag putin de timp.
Dupa un timp plec in birou…
La aprox 15 minute vine un ospatar la mine in birou “dl.Gabi….sa nu va enervati” — deja mi se umflase vena, fara sa mai scoata alte cuvinte…tace. Stie ce ar urma…”va rog eu sa nu va enervati” - “ziiii!” “pai stiti ca noi serveam si aveam grija si de restul meselor si de clienti si stiam sa nu mergem in partea aia…” aici deja m-am lasat pe spate in scaunul meu imens pe care il primisem special pentru astfel de momente…”pai nu stiu cum s-a intamplat dar la un moment dat seful de sala era sa aduca vin, eu supravegheam de la distanta si x (ospatarul batranel) s-a dus la masa la dl (directorul) cu cutia cu pantofi….dar asa repede, grabit, sa nu pot sa intervin” … eram vanat cred la fata … “si pana sa ajung si eu si sa zic ceva el povestea deja la masa ca sa-l ajute sa-i vanda pantofii intr-unul din magazine..si ca-i lasa asa sub masa sa-i ia la plecare sau ii duce in camera”…pana sa ma ridic, sa imi pun cravata trecusera peste 6-7 minute ceas (imens) de la incident. Trec ca fulgerul prin receptie, receptionerul imi zice ca “x (ospatarul) a si plecat” si intru in restaurant - cei doi…radeau de lesinau la masa, deranjau restul restaurantului…ma uit la ei , dau din umeri a bou, rad ca prostul si eu si ma duc…sa pun mana pe ospatar care dus fusese si nu a mai venit 2 zile la munca pana nu a trecut totul.
A doua zi, Dl. mi-a zis ca pe cat de aiurea si de stanjenitoare a fost tot incidentul a fost tot ce a trebuit ca sa incheie acea discutie cu zambetul pana la urechi si pozitiv…si ca nici daca faceam regie nu iesea asa de bine. Am rasuflat usurat.
Cum e sa te duci cu pantofii la masa sa-i vinzi in modul asta?! Mi-a explicat ospatarul a 2 zi cand am ras de am lesinat in loc sa-l “bat”…

Comenteaza si tu